Ce ne place...

[florianbucătăraş Find all posts View Profile Close florianbucătăraş]

Odihnă să aibă acolo unde este! Un om pasional, pătimaş, cu trăiri vecine cu nebunia atunci când era vorba de mâncăruri alese. Din punctul meu de vedere, un personaj unic, care a dus mâncarea (fără a fi blasfemic) în vecinătatea dumnezeirii. A reuşit să transpună în vorbe trăiri orgasmice gustative, a reuşit să dezvăluie origini şi obiceiuri ce transced realitatea şi kitschul zilelor noastre, dezvăluind o istorie mult prea nevăzută a românilor şi a rădăcinilor lor. Un mare român, un om sensibil, creator şi iubit de multă lume. Acesta a fost şi rămâne Radu.
Iar eu nu mă codesc şi pun şi niscaiva poze!

[Monegasc Find all posts View Profile Close Monegasc]

Tot de la Radu citire ...

PLĂCINTĂ CU CEAPĂ

Aluat:
• 500 g făină • 0,500 litru apă caldă • sare
• 1 pahar untdelemn – plus 4 linguri pentru stropit si uns
• În movilita de făină se face o scobitură în care se toarnă, putin câte
putin apa, uleiul, sarea
• Se frământă bine si se bate cu maiul zece minute
• Se întinde pe o plansetă presarată cu făină, se presară la rându-i cu
făină

Umplutură:
• 2 cepe • 200 g ciuperci (dacă e post)
• sare, piper • 200 g ficătei pui (dacă e de dulce)
• 1 legătură mărar
• Se căleste ceapa
• Când s-a muiat se adaugă ciupercile sau ficatul (merg si împreună dar
micsorati putin cantitătile)
• Se toacă mărarul
• Se sărează-piperează si se amestecă cu mărar

Plăcinta:
• Se unge o tavă cu ulei
• Se asterne o foaie de aluat apoi umplutură, iar foaie, iar umplutură etc.
• Ultimul strat e de aluat, care se unge bine cu ulei
• Se pune în cuptor încins, 15-20 de minute, la foc mic
E greu să nu-ţi doresti, la o plăcintă caldă cu ceapă – e iarnă, – o cană de
Creată de Teremia Mare (zisă si Riesling de Banat). Dar prea putini
mai au acces la acest vinut sec, ce are o superbă vână de parfum bărbătesc în carnea lui senină, usoară, amăruie (Creata e atât de specială, de gustoasă, de generoasă, încât seamănă cu eroina blondă a unui film mut, deghizată în fată de la tară).
N-as înlătura de lângă plăcinta noastră cărnoasă nici un rosulet sec de Arad,
un Burgund Mare – bogat, plăcut, sec, acid – un vin care se bea de sete, dar
care totusi, datorită locului radioactiv, capătă corpolentă (la Urziceni acelasi
vin, spre exemplu, desi e mai putin elegant si mai plat, e totusi mai dur – de,
căldura!)

[Lioness Find all posts View Profile Close Lioness]

Pot sa vin si eu cu doua cereri?

Musaca?

Lasagna?

Vai ce pofta imi e!

[Monegasc Find all posts View Profile Close Monegasc]

Musaca

Eu te ajut cu musacaua, cu lasagna ii las placerea amicului Florian (daca nu cumva chiar a pus reteta mai ianinate)
Din multele feluri de musacale, am ales-o pe cea de cartofi, mai comuna si mai des preparata prin partile noastre.

MUSACA DE CARTOFI

Mereu diferită de cea turco-greacă (liniuta o fi de unire sau e de despărtire?)
prin carne, grăsime, smântână, ierburi, înfătisare (la greci e mult mai uscată, la turci e mult mai lichidă) musacaua asta, din simplă cum era în Balcani, a devenit o găteală complicată, cu variante chiar, care corespunde perfect bucătăriei si firii noastre, făcută din amestecuri contradictorii si inutile si o coacere-fierbere molcomită si periculoasă.
De asemenea, conduce si la ideea frumoasă că multi români harnici si cinstiti
n-au ce face si atunci, în lipsă de altceva, ard gazul si păzesc oalele.
• 1,5 kg cartofi • 300 g carne porc
• 3 rosii mari răscoapte • 1 cească supă carne
• 1 pahar bulion rosii • 2 ouă
• 1 pahar untură (ulei, unt) • 2 cepe
• 500 g carne vitel • 200 g carne miel
• 1 morcov • 2 linguri pesmet
• 1 pahar vin alb parfumat • 1 lingură zahăr
• 1 pahar smântână • sare, piper, cimbru – după chef
• Se curătă cartofii, se taie felii rotunde si potrivit de groase, se prăjesc
puţin pe ambele părti în untură (să prindă coajă)
• Se rade morcovul, se amestecă cu carnea
• Ceapa se toacă si se pune la prăjit în grăsime
• Când s-a rumenit, se adaugă carnea să se prăjească si ea un pic
• Se înăbusă cu apa caldă si se lasă să se prăjească-fiarbă mocnit, c-asa
trebuie, o jumătate de oră
• Se scoate carnea la răcit
• Se unge o cratită cu grăsime, se tapetează cu pesmet, se asază un strat
de felii de cartof
• Carnea răcită se amestecă cu ou, smântână, se sărează-piperează-cimbrează
• Se clădeste strat de carne peste strat de cartofi, încet si cu grijă
• Ultimul strat să fie de cartofi
• Se taie rosiile felii groase si se asază capac zemos peste musaca
• Se toarnă supa si vinul în care e dizolvat zahărul
• Se pune musacaua în cuptor la foc mic, o jumate de oră cel putin, să
fiarbă zemurile, să scadă cât să nu mai rămână decât de-un degetel si
atunci e gata, e bună. Grea mancare!
La Ciumbrud, lângă Aiud (si mai am rime: ud, nud, zălud etc.) se răscoace
strugurele până târziu, când bobul s-a ros si s-a nimicit, de te miri că mai iese
zeamă din el. Dar uite că iese, si încă atât de dulce încât vinul lui ori e tare, atât de tare, încât se bea cu pipeta, măcar că e sec, ori e o licoare de miere care nu acum se începe, că e minoră, ci în zece ani, când s-a împlinit peste tot si s-a rotunjit de n-o mai cunosti.

[RazvanRadu Find all posts View Profile Close RazvanRadu]

Voi sunteti "bolnavi".
Pardon. Voi sunteti normali, eu clar m-am imbolnavit. Musacaua ma omoara pe mine (si in general tot ce inseamna cartofi combinati cu ceva).

Cred ca e o placere sa iesi la un gratar (ca tot se vorbea mai sus de el) cu un bucatar si un cunoscator ca florianstroe sau Monegasc. Numai ce imi inchipui si imi ploua in gura.

Pfff .... Mi-ati facut foame, rau de tot.

Bravo. Un extaz vizual si o tzeapa pentru papilele mele gustative, ca intotodeauna.

[florianbucătăraş Find all posts View Profile Close florianbucătăraş]

Scumpii mei, dincolo de poezia aşternerii unor norişori pufoşi de piureu bătut cu lapte şi unt gras, presăraţi cu o ploicică consistentă de cărniţă de viţel trasă la tigaie cu cepşoară, cimbrişor, morcovel ras şi niscaiva baharicale (mirodenii) după cum le ziceau ai noştri fanarioţi, musacaua reprezintă transfigurarea maximă a dinamismului din bucătărie înspre lenevirea molcumă din dormitor ori din pernele multe şi pufoase ale vreunui paşă. Considerând că e prea la mintea cocoşului să mâncăm nişte cartofi cu carne, minţile luminate ale orientului hotărăsc pe dată complicarea reţetei, accentuarea gustului prin adăugirea de prafuri frumos mirositoare aduse din cele mai îndepărtate cotloane ale lumii cucerite...
Mămuca mea, obişnuită cu bucătăreala, făcea trecere des de la straturile de cartofi tăiaţi rondele, la cartofi fierţi şi făcuţi rondele, la piureu de cartofi sau la vinete feliate şi sărate. Carnea de obicei între ele este cam aceeaşi.
...dar sunt obosit şi nu vreau să mă ocup de musacale, însă promit să revin mâine, cu mai multă ardoare, asupra lasagniei, o chintesenţă subtilă a gustului mediteranean transpus în sălbăticia de cuceritor a plebeului faimoasei Rome antice...şi vă promit că veţi avea ce vedea.
Şi ca să nu ne plictisim, vin şi eu cu câteva muscale mai de la sud...de la Egee!

[Monegasc Find all posts View Profile Close Monegasc]

Un tort mai neobisnuit! )

[florianbucătăraş Find all posts View Profile Close florianbucătăraş]

Haide...gata cu prostiile...să revenim la normal. Am şters toate pozele de până acum, pentru că încărcăm serverul prea mult. Vom continua însă în acelaşi ritm, mai frumos, mai bine şi mai gustos!

De exemplu -
Mama mâncărurilor – TIMPANO.

Coca:
4 căni făină, 4 ouă, 1 linguriţă rasă cu sare, 3 linguri de ulei (de măsline), ˝ cană cu apă. Tava în care coacem (ligheanul sau oala) va fi unsă cu unt şi tapetată cu făină!

Umplutura:
2 căni salam tăiat mai grosuţ (gen salam italian mai uscat), 2 căni cubuleţe de caşcaval mai sărat, 12 ouă fierte tare, 2 căni chifteluţe mici (făcute după gust), 1 kg macaroane fierte (gen pene), 8 căni de sos pentru spaghete (sau bulion cu apă fiert mai gros cu puţin cimbru sau oregano), 4 ouă crude bătute, 1 cană parmezan (dacă este).

Coca se frământă bine şi să nu fie lipicoasă (la nevoie mai adăugaţi puţină făină, dar după ce aţi frământat intens). Se dă deoparte şi se lasă la temperatura camerei măcar 10 minute. Se întinde cu făcăleţul, nu foarte subţire, în aşa fel încât să cuprindă toate ingredientele şi să le acopere!
Fierbeţi pastele, nu prea mult, nu puneţi ulei în apa în care fierbeţi! – pentru că nu se mai lipeşte sosul de paste!!! Le scurgeţi şi le amestecaţi cu 1 cană de sos pentru spaghete.
După ce aţi aşezat coca, tăiaţi toate ingredientele pentru umplutură. Iniţial puneţi sosul de spaghete, un sfert din macaroane, apoi alternaţi ingredientele după cum vă place, lăsând pentru ultimul strat macaroane şi 2 căni de sos plus ouăle bine bătute cu un praf de sare.
Închideţi frumuşel cu cocă şi băgaţi la cuptor la foc mic până se rumeneşte, după ce s-a rumenit puţin, acoperiţi cu folie de aluminiu şi mai lăsaţi vreo 30 de minute. Scoateţi din cuptor, întoarceţi pe un platou sau un tocător din lemn şi lăsaţi să se răcorească 20-30 de minute. Tăiaţi cu un cuţit ascuţit precum aţi tăia un tort.
E muncă multă, dar merită. La o masă festivă, chestia asta ia piuitul oricui!
Nu trebuie să respectaţi întocmai reţeta şi puteţi face mai puţin!

[maryusdanyel Find all posts View Profile Close maryusdanyel]

Aoleo,ai revenit in forta.
Promit sa il fac si eu p-asta.E genul meu de reteta.

[dinoradu 206 owner Find all posts View Profile Close dinoradu]

Asta sigur o incerc. Sunt un pic cam inghesuit cu timpul, dar fac eu cumva. O sa incerc si ceva poze.

[florianbucătăraş Find all posts View Profile Close florianbucătăraş]

Somonul, un peşte destul de fad, nu este bun decât dacă este gătit cu nişte condimente potrivite. Este ciudat cum numai un condiment nimerit ori puţin fum pot arăta adevărata valoare a somonului.
Am o reţetă uşor picantă, foarte facilă din punct de vedere al execuţiei şi extrem de gustoasă!
Pentru 4 persoane sau pentru 2 extrem de înfometate...)
1 kg somon proaspăt (file), 2 cepe potrivite, 2-3 ciuperci proaspete, , 2-3 linguriţe pătrunjel tocat, sare, piper, 2 căţei de usturoi, un praf de oregano sau cimbru (cât luaţi între 2 degete), ulei de măsline, 3-4 linguri smântână.
Spălăm bine peştele, îl ştergem cu un şervet, tăiem ceapa şi ciupercile rondele, tocăm pătrunjelul şi punem într-un vas puţin ulei de măsline. Aşezăm peştele apoi toate celelalte (dar în ordinea de aici, pentru că fiecare ingredient lasă la un anumit moment o anumită savoare...precum la pizza – nu punem niciodată caşcavalul la urmă...) – adică, după peşte urmează sare, piper, oregano (cimbru), ceapă, ciuperci, pătrunjel, usturoi şi puţin ulei de măsline peste ele. Uşor, pe lângă, smântâna (mai slabă şi mai subţire – eventual o amestecaţi cu o lingură de apă). Tava în cuptorul încins pentru 30 de minute, la foc măricel nu maximum.
Pe lângă acestea, puteţi veni cu un cartof copt, fiert (natur), orez bob cu bob sau o salată uşoară cu lămâie. E de la sine înţeles că un pahar cu vin sec şi rece încununează cu succes o asemenea povestioară!

[n_costique Find all posts View Profile Close n_costique]

Micii de inceput de secol de la Carul cu Bere !

Acest articol l-am primit si pentru ca mi-a placut mult , desi imi pare dificil de realizat , va invit sa-l apreciati :

"Micii la inceput de veac ( XX )


Am cautat pe Google cum se face varza murata, si varza calita, si am dat fara sa vreau peste reteta de mititei originala,de la Carul cu Bere !!!
Bineinteles, " ca mi-a lasat gura apa instantaneu" si am sa o fac atunci canda voi avea mai multi Romani la masa...

De-ocamdata am sa impartasesc reteta cu prietenii mei Romani de pe Glob, prin internet...dorindu-le "pofta buna"...

Reteta de mititeri de la Restaurantul CARUL CU BERE din Bucureşti

Bucureşti, la 16 Iunie 1920

Onorate Domnule Ofiţer!

Pentru căci fiecare vizită a Domniei voastre, ca şi cu 20 ani în urmă cele ale tatălui Domniei voastre, dimpreună cu cinstitul Conu Iancu Caragiale este, pe lângă onoare, şi un deosebit eveniment pentru localul nostru, vroiesc să dau la rându-mi dovadă de cavalerism, împărtăşindu-vă la dorinţa onoratei Dumneavoastră soţii, Doamna Măriuţa Baciu, reţetarul de preparare ai mititeilor noştri, care, după cum bine ştiţi sunt cei mai lăudaţi din tot Bucureştiul. Astfel dau dovadă de încredere în Domnia voastră spre a nu trăda nicidecum secretul delicioşilor noştri mititei, secret pe care la rândul meu l-am primit de la marele Maestru Gastronom D-l Tică Preoteanu, antemergătoriul meu la conducerea bucătăriei Carului. Adresez aceieaşi rugăciune şi onoratei Dumneavoastră soţii, Doamnei Măriuţa, celei mai desăvârşite amfitrioane pe care sunt bucuros să o fi cunoscut.

Perfecţiunea seratelor de cină din casa Domniilor voastre, la care, mulţumesc lui Dumnezeu, am fost poftit, mi-au determinat hotărârea să va divulg taina celui mai de preţ preparat culinar care ne cinsteşte numele în capitală, în ţara întreagă şi în străinătate.

Mititeii sunt un produs culinar din carne de vită, în stare finită de şapte până la opt centimetri şi la o grosime de cam trei centimetri, ce se servesc ori ca o gustare între mese la o halbă de bere, ori ca entrée, ori ca fel de mâncare de sine stătătoru. Ei îşi au originea în Balkan, provenind din Serbia, dar se întâlnesc şi în Grecia şi Turcia, de unde au fost preluaţi de bucătăria românească. Cum le spune şi numele, sunt nişte rulouri mici, fiind şi numiţi astfel: mici, în Regat, din carne cu mirodenii, având menirea să încânte gustul mesenilor. Se servesc numai proaspăt prăjiţi pe grătar de jar, fie cu tacâm, ori la scobitoare sub formă de gustare..

Se ia cărniţă de vacă de la gât, fără a se îndepărta grăsime a şi se dă de două ori prin maşină, pentru a se mărunţi cât mai bine şi cât mai uniform. Dacă va fi carnea prea slabă, se va adăuga ceva seu de vacă sau din lipsa acestuia chiar de oaie, ca la 100 până la 150 de grame pe fiecare kilogram cântărit de carne. Nu se va lua în nici un caz slăninuţă, costiţă sau carne de porc, care nu fac decât să strice gustul şi să ia din minunata savoarelor a mititeilor.

Se fierbe o zeamă din oase de vacă cu măduvă, care se scade bine, din 500 grame de oase la fiece kilogram de carne.

Se pregătesc pentru fiecare kilogram de carne mirodenii şi condimente după cum urmează:

8 grame de piper proaspăt pisat mărunt
12 grame de cimbru uscat cât mai proaspăt pisat mărunt
4 grame de enibahar pisat mărunt
2 grame de coriandru pisat mărunt
2 grame de chimion turcesc pisat mărunt
1 gram de anis stelat pisat mărunt
8 grame de bicarbonat de sodiu
1 linguriţă de zeamă de lămâie
1 lingură de untdelemn
1 căpăţână bună de usturoi aromat şi nu din cel iute
La cantităţi mai mari de cinci kilograme, se va adăuga pentru fiecare alte cinci kilograme de carne, câte o măsură mai mult din mirodeniile pomenite.

Se frământă carnea într-un vas pe măsură timp de un ceas, adăugând la început bicarbonatul de sodiu, care se stinge cu zeama de lămâie. Jumătate din zeama de oase şi toate celelalte condimente, afară de usturoi, se adaugă treptat, uniform şi puţin câte puţin. Amestecul se acoperă şi se dă la gheţar o zi şi o noapte, după care se scoate, se lasă câteva ceasuri la dezmorţit şi se mai frământă o dată preţ de o jumătate de ceas cu restul de zeamă de oase dezmorţită. Se face un mujdei de usturoi cu apă călduţă dintr-o căpăţână pentru fiecare kilogram de carne, care se lasă la tras o jumătate de ceas. Se stoarce mujdeiul de usturoi într-un tifon, se adaugă sucul de mujdei şi se mai frământă odată amestecul preţ de un sfert de ceas. Se dă din nou la gheţar până a doua zi. Preţ de trei ceasuri înainte de a fi prăjiţi şi serviţi mititeii, se scoate amestecul de la gheţar, pentru a se încălzi şi muia; după trei ceasuri sau când s-a dezmorţit amestecul, se formează mititeii ca de un deget mare lungime=2 0şi ca de două degete grosime, se ung cu untdelemn pe toate părţile şi la capete şi se lasă sa stea la zvântat un ceas. Se prăjesc pe jar iute de lemne sau cărbune, ungându-se din când în când cu mujdei, aşa ca sa prindă o crusta rumenă de jur împrejur. Gratargii noştri întorc fiecare mititel doar de trei ori până este prăjit. La prăjit mititeii vor scădea puţin, de unde şi denumirea lor, sau cea de mici. Nu se lasă să se pătrundă, ca să nu se usuce sucul care conţine savoarea condimentelor. Daca se prăjesc la foc prea mic, mititeii scad prea tare, se usucă, lapădă tot sucul aromat şi devin seci. Se servesc alături de chifle proaspete ori felii de franzelă, cu Mutard de Dijon sau muştar picant şi aromat, după preferinţă şi cu sare şi ciuşca. Doar şi numai aşa veţi obţine mititei savuroşi cum se zice ca numai la noi sunt.

Cunosc mulţi din aşa numiţii gastronomi prin birturi şi bodegi mai ales prin mahalale, care din neştiinţă ori din spirit de falsă economie înmulţesc aluatul de mititei cu alte soiuri de carne de porc, cal ori oaie. Afară că scad mai puţin la prăjit decât ca cei de carne de vacă, nu au pe departe gustul şi savoarea mititeilor adevăraţi. O greşeală mare mai este şi zgâr cenia la condimente, mai ales la usturoiu şi piperu. Mai cu seama usturoiul este partea dominantă a gustului atât de specific al mititeilor.

Sunt fericit sa dezvălui Doamnei Măriuţa acest mic secret, pe care ştiu ca nu îl va da mai departe, aşa cum nici eu nu-l voi dezvălui decât urmaşului meu Maitre Cuisiner când îmi va lua locul la Caru cu Bere! Mititeii preparaţi de Dânsa sunt extrem de gustoşi, dar simţul meu gustativ mi-a dezvăluit imediat lipsa coriandrului, a anisului stelat şi al chimionului turcesc. Cu aceste mirodenii, mititeii Doamnei Măriuţa vor fi inegalabili!

Va aştept luna viitoare când va întoarceţi cu regimentul din manevre, dimpreună cu Domnii Ofiţeri Dinu şi Vatache spre a savura o tavă de mititei şi câteva halbe împreună!

Dorindu-vă sănătate, voie bună şi noroc, vă rog a-i transmite umile sărutări de mâini Doamnei Măriuţa, cea mai desăvârşită gospodină şi Doamnă din înalta societate! Dumnezeu să vă ajute!"

PS:Aceasta scrisoare m-a umplut si de o anumita amaraciune, caci societatea era mult mai bine asezata atunci si nu cred ca toate paparudele ajungeau in fata ca acum...

[Andrei76 Find all posts View Profile Close Andrei76]

Mie mi-a ramas ''in minte'' o ciorbica -cred ca era preparata ca aia de burta dar in loc de burta..piept de pui ! A fost dementiala! Am mancat-o pe undeva prin Moldova si tare mi-ar placea sa imi spuna un cunoscator despre reteta aia!

[Silver Find all posts View Profile Close Silver]

Se numeste ciorba radauteana...cred...reteta...sory...google sau Florian.

[florianbucătăraş Find all posts View Profile Close florianbucătăraş]

E vorba de ciorba rădăuţeană...e pe undeva pe acest thread...
P.S. ) ... gând la gând....
vezi că e la postul 122 - http://www.peugeotclubromania.ro/for...ana#post167136
...sau pur şi simplu reţeta de ciorba de burtă şi înlocuieşti burta cu orice altă carne ai chef...