Ce ne place...

[m y k e Find all posts View Profile Close m y k e]

Noi cand facem frigarui, asa ne plac - cu multe legume si cu piept de pui pe alocuri:

[Monegasc Find all posts View Profile Close Monegasc]

myke, cu greu am descoperit carnita printre atata aglomeratie vesela de leguminoase
Cat despre voia Domniei tale prea-cinstite stolnice, bagu-voi coada la leu in lac doar doar s-or prinde macar ceva obleti. De nu, voi cauta prin camarile tainice din Cora si oi gasi ceva un peste mai pestrit precum rondele de somon adus din departari cel vom pune sa hodineasca pe pat de legume la cuptor, undit in oloi de masline, pacalit cu miasme din orient si apoi innecat cu o carafa de vin alb din anii ce trecura ...
PS parca vad cum ploua si vom papa pizza la microunde (Doamne fereste si apara de asa blestem crunt!)
PPS Si daca tot ne sta gandul la gratare de miroase a mancare prin tot forumul (cred ca a ajuns mireasma pana si la "Vanzari diverse"), am dat de o reteta originala de mici ce se serveau la Carul cu Bere in 1920 si ce a fost dezvaluita intr-o epistola unui anume "Domn ofiter" de catre cel care ii prepara. Asa dara, iata scrisoarea!


Bucureşti, la 16 Iunie 1920

Onorate Domnule Ofiţer!

Pentru căci fiecare vizită a Domniei voastre, ca şi cu 20 ani în urmă cele ale tatălui Domniei voastre, dimpreună cu cinstitul Conu Iancu Caragiale este, pe lângă onoare, şi un deosebit eveniment pentru localul nostru, vroiesc să dau la rându-mi dovadă de cavalerism, împărtăşindu-vă la dorinţa onoratei Dumneavoastră soţii, Doamna Măriuţa Baciu, reţetarul de preparare ai mititeilor noştri, care, după cum bine ştiţi sunt cei mai lăudaţi din tot Bucureştiul. Astfel dau dovadă de încredere în Domnia voastră spre a nu trăda nicidecum secretul delicioşilor noştri mititei, secret pe care la rândul meu l-am primit de la marele Maestru Gastronom D-l Tică Preoteanu,
antemergătoriul meu la conducerea bucătăriei Carului. Adresez aceieaşi rugăciune şi onoratei Dumneavoastră soţii, Doamnei Măriuţa, celei mai desăvârşite amfitrioane pe care sunt bucuros să o fi cunoscut..
Perfecţiunea seratelor de cină din casa Domniilor voastre, la care, mulţumesc lui Dumnezeu, am fost poftit, mi-au determinat hotărârea să va divulg taina celui mai de preţ preparat culinar care ne cinsteşte numele în capitală, în ţara întreagă şi în străinătate.
Mititeii sunt un produs culinar din carne de vită, în stare finită de şapte până la opt centimetri şi la o grosime de cam trei centimetri, ce se servesc ori ca o gustare între mese la o halbă de bere, ori ca entrée, ori ca fel de mâncare de sine stătătoare. Ei îşi au originea în Balkan, provenind din Serbia, dar se întâlnesc şi în Grecia şi Turcia, de unde au fost preluaţi de bucătăria românească. Cum le spune şi numele, sunt nişte rulouri mici, fiind şi numiţi astfel: mici, în Regat, din carne cu mirodenii, având menirea să încânte gustul mesenilor. Se servesc numai proaspăt prăjiţi pe grătar de jar fie cu tacâm, ori la scobitoare sub formă de gustare..
Se ia cărniţă de vacă de la gât, fără a se îndepărta grăsimea şi se dă de două ori prin maşină, pentru a se mărunţi cât mai bine şi cât mai uniform.
Dacă va fi carnea prea slabă, se va adăuga ceva seu de vacă sau din lipsa acestuia chiar de oaie, ca la 100 până la 150 de grame pe fiecare kilogram cântărit de carne. Nu se va lua în nici un caz slăninuţă, costiţă sau carne de porc, care nu fac decât să strice gustul şi să ia din minunata savoare a mititeilor.
Se fierbe o zeamă din oase de vacă cu măduvă, care se scade bine, din 500 grame de oase la fiece kilogram de carne.
Se pregătesc pentru fiecare kilogram de carne mirodenii şi condimente după cum urmează:
8 grame de piper proaspăt pisat mărunt
12 grame de cimbru uscat cât mai proaspăt pisat mărunt
4 grame de enibahar pisat mărunt
2 grame de coriandru pisat mărunt
2 grame de chimion turcesc pisat mărunt
1 gram de anis stelat pisat mărunt
8 grame de bicarbonat de sodiu
1 linguriţă de zeamă de lămâie
1 lingură de untdelemn
1 căpăţână bună de usturoi aromat şi nu din cel iute
La cantităţi mai mari de cinci kilograme, se va adăuga pentru fiecare alte cinci kilograme de carne, câte o măsură mai mult din mirodeniile pomenite.
Se frământă carnea într-un vas pe măsură timp de un ceas, adăugând la început bicarbonatul de sodiu, care se stinge cu zeama de lămâie. Jumătate din zeama de oase şi toate celelalte condimente, afară de usturoi, se adaugă treptat, uniform şi puţin câte puţin. Amestecul se acoperă şi se dă la gheţar o zi şi o noapte, după care se scoate, se lasă câteva ceasuri la dezmorţit şi se mai frământă o dată preţ de o jumătate de ceas cu restul de zeamă de oase dezmorţită. Se face un mujdei de usturoi cu apă călduţă dintr-o căpăţână pentru fiecare kilogram de carne, care se lasă la tras o jumătate de ceas. Se stoarce mujdeiul de usturoi într-un tifon, se adaugă sucul de mujdei şi se mai frământă odată amestecul preţ de un sfert de ceas.
Se dă din nou la gheţar până a doua zi. Preţ de trei ceasuri înainte de a fi prăjiţi şi serviţi mititeii, se scoate amestecul de la gheţar, pentru a se încălzi şi muia; după trei ceasuri sau când s-a dezmorţit amestecul, se formează mititeii ca de un deget mare lungime şi ca de două degete grosime, se ung cu untdelemn pe toate părţile şi la capete şi se lasă sa stea la zvântat un ceas. Se prăjesc pe jar iute de lemne sau cărbune, ungându-se din când în când cu mujdei, aşa ca sa prindă o crusta rumenă de jur împrejur.
Gratargii noştri întorc fiecare mititel doar de trei ori până este prăjit.
La prăjit mititeii vor scădea puţin, de unde şi denumirea lor, sau cea de mici. Nu se lasă să se pătrundă, ca să nu se usuce sucul care conţine savoarea condimentelor. Daca se prăjesc la foc prea mic, mititeii scad prea tare, se usucă, lapădă tot sucul aromat şi devin seci. Se servesc alături de chifle proaspete ori felii de franzelă, cu Mutard de Dijon sau muştar picant şi aromat, după preferinţă şi cu sare şi ciuşca. Doar şi numai aşa veţi obţine mititei savuroşi cum se zice ca numai la noi sunt.
Cunosc mulţi din aşa numiţii gastronomi prin birturi şi bodegi mai ales prin mahalale, care din neştiinţă ori din spirit de falsă economie înmulţesc aluatul de mititei cu alte soiuri de carne de porc, cal ori oaie. Afară că scad mai puţin la prăjit decât ca cei de carne de vacă, nu au pe departe gustul şi savoarea mititeilor adevăraţi. O greşeală mare mai este şi zgârcenia la condimente, mai ales la usturoiu şi piperu. Mai cu seama usturoiul este partea dominantă a gustului atât de specific al mititeilor.
Sunt fericit sa dezvălui Doamnei Măriuţa acest mic secret, pe care ştiu ca nu îl va da mai departe, aşa cum nici eu nu-l voi dezvălui decât urmaşului meu Maitre Cuisiner când îmi va lua locul la Caru cu Bere! Mititeii preparaţi de Dânsa sunt extrem de gustoşi, dar simţul meu gustativ mi-a dezvăluit imediat lipsa coriandrului, a anisului stelat şi al chimionului turcesc. Cu aceste mirodenii, mititeii Doamnei Măriuţa vor fi inegalabili!
Va aştept luna viitoare când va întoarceţi cu regimentul din manevre, dimpreună cu Domnii Ofiţeri Dinu şi Vatache spre a savura o tavă de mititei şi câteva halbe împreună!
Dorindu-vă sănătate, voie bună şi noroc, vă rog a-i transmite umile sărutări de mâini Doamnei Măriuţa, cea mai desăvârşită gospodină şi Doamnă din înalta societate! Dumnezeu să vă ajute!

[m y k e Find all posts View Profile Close m y k e]

Uau, ce reteta... ma ia ameteala si uit si ca mi-e foame... )

Mie imi place tare mult pizza, dar numai daca e ca cea de la Cafeneaua actorilor, in special cea de pui, pe care o recomand (la fel si salatele lor, sunt super, motiv de inspiratie). Am repetat reteta acasa dar nu-mi iese in veci blatul acela care e facut la ei, pe vatra. Am vrut sa-mi iau cuptorul acela la care sa o pot face pe vatra, dar e fff scump... nu ma asteptam chiar asa... si nici unde sa-l pun in apartament nu am unde...

[florianbucătăraş Find all posts View Profile Close florianbucătăraş]

)))...mititei...ce poveste frumoasă!
Pizza aparţine în fapt grecilor, care în antichitate făceau o foaie de aluat peste care aruncau ceapă, brânză grasă de capră şi felii de roşii, pe care o denumea pita. Italienii au preluat ideea şi chiar denumirea...însă la ei a dat piţa (pizza)!
Pizza e o lume mirifică şi promit să revin cu o reţetă deosebită de pizza. Până atunci vă încânt cu ciudăţenii:
Pizza diverse, pizza umbrelă, pizza aztecilor, pizza care ajunge greu, pizza cu ciuperci şi ceva la modă acum afară - conuri de pizza - echivalentul a 2 felii de pizza (cantitativ şi ca preţ).
Mmmmmmm...bun...bun!

[florianbucătăraş Find all posts View Profile Close florianbucătăraş]

Bucurie şi tristeţe

Simţiţi voi oare mirosul de pajişte verde, de fân, mirosul de oi şi lapte dulce, parfumul burdufului şi sarea pastramei...? Doamne, avem pe aste meleaguri binecuvântare nemăsurată, avem bogăţie cu nemiluita şi totuşi suntem trişti...
În astă zi, pentru a-mi alunga tristeţea, mă hotărăsc degrabă să fac ce făceau cândva păcurarii noştri, să plăsmuiesc o mireasmă care să-L facă pe Dumnezeu să se uite-ncoa...că prea ne-a uitat!
Intru în bucătării, scormon colţurile-ntunecate ale sufletului şi-mi amintesc brusc de brânza de burduf...şi ce oare iese?!...păi vă spui ieu îndată – iese Plăcintă cu varză şi brânză de burduf!
Pui mâna frumuşel şi adun laolaltă trei ouă de găinuşă, o cănuţă de untişor gras şi gălbior, niţică brânză de burduf – cât încape într-o palmă mai mărişoară, juma’ de varză crudă, o ceapă stingheră şi niţcai’ foi de plăcintă. Mai vin apoi fo trei linguri de griş, două de smântânică şi un prăfuleţ sănătos de cimbrişor! Ouăle dimpreună cu smântânica, grişul şi brânzica de burduf se amestecă binişor şi se dau la odihnit. Varza o frecăm cu sare şi cu cimbru, apoi o dăm la călit în puţin ulei, cu însoţire de ceapă. Lăsăm călitura noastră să se răcorească iar apoi o împreunăm cu celelalte...ouă, brânză şi ce-o mai fi p-acolo. Cu amestecul acesta îmbătător, umplem câte trei foi pe jumătate, iar apoi le-ntoarcem binişor, le dăm în sus la capăt şi le aşezăm gingaş în tava unsă cu niţel unt, una câte una...plăcinte, apoi niţel crestate pe urma bucăţilor dorite. Ce umbră de unt ne mai rămase, îl topim şi-l dăm pe deasupra-nghesuielii din tavă. Le apucăm binişor, le vârâm la căldură potolită preţ de-un ceas ş-apoi...las că vedeţi voi apoi când oţi pune mâna de oţi face! Luaţi fierbinţi cu smântânică sau luaţi reci...cum v-o plăcea!

[maryusdanyel Find all posts View Profile Close maryusdanyel]

Daca ar fi fost niste carne in loc de varza aia mi-ar fi placut si mie
Varza pt mine nu sta decat langa friptura...

Sau da...zi si tu acolo ca se serveste langa o ceafa de porc.Glumesc acum

[Sindrom_CHR Find all posts View Profile Close Sindrom_CHR]

Domnule florinbucataras , daca imi permiteti, ce recomandati dupa o zi de alergatura, la propriu?

[m y k e Find all posts View Profile Close m y k e]

Eu inca imi frec mintea cum sa fac si eu gratarul ala cu cutie deasupra... De unde iau eu discuri d-alea, ca tare bun trebuie sa fie pui copt la lemne... si legume, bien-sur... M-ati innebunit... numai la alea imi sta gandul...
Si am mai vazut ceva calumea rau, cateva pagini inainte: friptura la vas roman. Eu i-am luat mamei mele o cratita dintr-aia si ii ies niste sarmalute in el... supeeeeer bune... necesita mai mult timp, singura problema - caci vasele astea trebuiesc tinute in apa inainte de folosire iar focul trebuie sa fie slabut... In rest, mancarea la vase romane e minunata...
Pt weekendul asta, se pregateste o pastrama de oaie, pregatita acasa, cu mamaliguta si must... Revin cu poze...

[Monegasc Find all posts View Profile Close Monegasc]

Pai myke nu este neaparata nevoie de vase ca acelea. Poti improviza si in niste vase obisnuite sau in tavi in care poti tepusa respectiva pe un suport, asa ca nu prea ai circumstante atenuante sa zici ca nu ai putut, ca nu ai avut vase ...

[florianbucătăraş Find all posts View Profile Close florianbucătăraş]

Hmmmm...pastramă, must....deci...MYKE....adresa exactă te rog!?

Pentru Monegasc, cu dedicaţie, de pe câmpiile însorite ale Elladei, aduc prinos de recunoştinţă materializat într-o iahnie de fasolică cu...şi aici e aici...cu pulpiţe de miel afumate şi caramelizate! Din păcate nu prea le găsim la noi...da’ ne descurcăm şi cu niţică afumătură de porcuşor...aşa că pe timpul reţetei acolo unde vedeţi „miel” vă gândiţi la „porcuşor”.
Avem 4 pulpiţe din cele cu pricina (cred că merg vreo două rasoale afumate de guiţător), Ľ cană ulei de măsline, 1 ceapă mare tăiată frumuşel şi măricel, 3 căţei de usturoi aşişderea, niţică ţelină pentru gust (merg şi frunze tocate), puţinel rozmarin, 1 morcov rondele, 2 foi de dafin măricele, 1 cană cu vin alb sec, 1 cană şi jumătate de boabe de fasole (puse în apă cu o noapte înainte ca să fie moi), 2 linguri măricele cu bulion, 3 căni cu apă fierbinte. Condimente după gust – sare, piper, cimbru etc.
Într-o cratiţă încăpătoare cu puţin ulei, frigem cărniţa pe toate părţile şi o rumenim. Adăugăm apoi ceapa, ţelina, morcovul şi usturoiul şi lăsăm la foc micuţ încă 5 minute. Acum vin foile de dafin, condimentele, rozmarinul (câteva firicele...frunzuliţe), le călim 1 minut şi apoi turnăm vinul. Peste 3-4 minute vine şi apa fierbinte (după ce s-a evaporat alcoolul vinului) împreună cu boabele de fasole. Le fierbem cam juma’ de oră şi apoi adăugăm bulionul. Mai fierbem la flacără vreo 10 minute, apoi punem un capac şi vârâm la cuptor pentru încă o oră şi mai bine...Dacă între timp scade rău, mai puneţi o cană cu apă fierbinte.
Când e gata, pregătiţi şi o pâinică ţărănească cu coajă groasă, aduceţi niţeluş vin roşu sec şi...chemaţi-mă şi pe mine la masă... )

[Monegasc Find all posts View Profile Close Monegasc]

Bine, bine ... dar cand o faci? Ca de la poze nu-mi trece foamea ...

[m y k e Find all posts View Profile Close m y k e]

...Poti improviza si in niste vase obisnuite sau in tavi in care poti tepusa respectiva pe un suport...

Mmmm, stii?... Multa dreptate ai! Imi trebuie o tava de sacrificiu, gasesc eu pe la mama... si o cutie d-aia de mazline, gasesc eu undeva... Neaparat! Cu prima ocazie, ii fac praf pe ai mei cu pui d-asta copt la jar... Miaaam!

Pt florianbucataras: Mi-ajunge cata concurenta am deja la masa cu pastrama aia! Eu nu stiu cum sa mai fac sa scap de ei, si tu... )

[florianbucătăraş Find all posts View Profile Close florianbucătăraş]

Bucharest Food Festival partea I

E sâmbătă, plouă, e frig şi dau fuga la BFF (Bucharest Food Festival). Ca de obicei italienii dau clasă - la produse, la expunere şi la servire. E incredibil că şi în asemenea condiţii românii sunt cam plictisiţi când e vorba să te servească sau să dea o informaţie. Îţi e jenă să te bagi în seamă cu ai tăi...trist. La italieni am gustat orice, oricât şi la orice preţ. Când era să dea ai noştri o bucăţică de brânză sau ceva...mai mai că tăiau cu lama să-ţi dea să guşti (asta în condiţiile în care tocmai cumpărasem de la ei pastramă de oaie de 40 Ron şi brânză de burduf de vreo 20). Naşpa!
În schimb, italienii sunt meseriaşi. Am luat nişte sălămior de mistreţ şi sălămior cu trufe - bestiale! Am dat apoi iama în măsline şi în ardei iuţi umpluţi cu măsline. Am gustat aboslut toate parmezanurile expuse şi m-au acaparat cele din lapte de capră...Ufff...de ce oare n-om avea noi minte, că la capitolul materie primă stăm mai bine ca toţi. Poate veni-va ziua aia când vom pricepe lucrul acesta...
Românaşii au o pâine deosebit de bună care se vinde la kilogram. Merită!
În partea a doua dulciuri!

[florianbucătăraş Find all posts View Profile Close florianbucătăraş]

Bucharest Food Festival partea II

Ce să vă spun la capitolul dulciuri...minunat! Am pus mâna pe nişte bomboane de marţipan şi nişte nuga şi halviţă de dai în boală. Au sicilienii ăia nene o nuga făcută cu smântână, cu nuci, cu alune de pădure, cu praline...ce să mai...dai în boale! Fel de fel de prăjiturele, de fursecuri fragede cu migdale, susanuri, tarte cu fructe de pădure şi bezea, cornuleţe cu nuci şi afine, faguri cu miere, prăjituri cu caise...ce mai...m-au luat genunchii...
Am găsit şi mere româneşti parfumate şi ceea ce-mi place mie mult - coarne şi zmeură.
Frumos!

[m y k e Find all posts View Profile Close m y k e]

Floriane, tu sti sa mai fi fost Festivalul Cascavelei pe Valea Doftanei? Eu am auzit de el acum cativa ani... si de atunci, nimic... (Gata, am dat acum pe Google si am constatat cu parere de rau... a fost...( acum 2 saptamani... uoooffff). Ia zi-mi tu, maestru al artei culinare, ai fost?

Zicei ceva de un blat de pizza... Ai idee cum s-o fac eu acasa, sa semene cu cea de la cuptorul pe vatra?...

Apropo... a iesit o pastrama cu mamaliguta... de dai cu caciula in caini! Miaaam!