Turul Romaniei

[RaduFilipescu Find all posts View Profile Close RaduFilipescu]

Tocmai m-am intors dintr-un circuit de 2200km prin tara.
Prima impresie? Avem o tara deosebit de frumoasa. Cu toate ca a lipsit verdele ierbii s-au vazut extraordinar de mult frumusetile patriei. Cu detalii, mai tarziu!

[postatny Find all posts View Profile Close postatny]

intr-adevar, avem o tara superba. Pacat ca e locuita

[RaduFilipescu Find all posts View Profile Close RaduFilipescu]

Vroiam sa spun si eu asta dar m-am abtinut. Totusi sa nu uitam faptul ca, pe alocuri, chiar noi, locuitorii, am facut ca tara sa arate bine! Nu-mi vine acum in cap exemple concrete, si chiar daca le-as enumera ar trebui sa le spun pe toate. Dar spun numai un singur lucru: OMUL SFINTESTE LOCUL ! Si tot el il defaimeaza! Asta ar trebui sa ne fie noua invatatura de minte si sa stim cum sa ne promovam (defaimam) tara !

[Mirq Find all posts View Profile Close Mirq]

de unii

[postatny Find all posts View Profile Close postatny]

uite offtopic vorbind acum. In croatia exista clar o directie de dezvoltare. se merge pe turism, pt ca daca reusesti sa atragi populatia in asa ceva, cheltuielile vor fi mici, ma refer la scara nationala. Acolo, orice locuitor al unei statiuni turistice are voie sa dezvolte o mica afacere: adica poate vinde turistilor fara sa plateasca taxe la stat orice produce la domiciliu (vin, suveniruri, spirtoase, peste sarat, etc.) daca se apuca de comert (cumpara de la x, pune adaos si vinde la y) plateste taxe. La noi nu se poate face ceva de genul? Daca s-ar fi vrut dezv. turismului in Romania, ar fi trebuit sa se angajeze o firma de consultanta specializata pe acest domeniu (vezi Austria, Elvetia, etc.) si sa faca ei studii si cercetari si planuri de dezvoltare. dar nu e cazul sa se vrea asa ceva la noi. mama lor de dobitoci.

[ramses Find all posts View Profile Close ramses]

Bine zis, postatny. Prin cate locuri ati ajuns voi, daca ar fi fost drumurile macar un pic amenajate, ar fi fost si placerea mai mare uitandu-te la peisaje.
Eu cred ca la noi se incearca protejarea mediului inconjurator si deaceea nu se face nimic pentru infrastructura in zonele cu potential turistic

RaduFilipescu vino cu detalii!

[RaduFilipescu Find all posts View Profile Close RaduFilipescu]

Revin cu un prim episod din turul facut timp de o saptamana. Mentionez ca totusi nu este un tur in jurul Romaniei ci stabilirea intr-un punct si de acolo plecarea in fiecare zi in cate o directie. Sa incep cu plecarea din Bacau cu sosire la Ramnicul Valcea drum de 350 km via Onesti-Brasov-Campulung-Pitesti-Ramnic. Drumul de intrarea in Brasov dinspre Sf.Gheorghe e cam naspa; apar greierasii in masina dar nu suparatori. Dupa iesirea din Brasov apar in fata-stanga frumosii munti cu varfuri inzapezite ai muntilor Bucegi. Prima escala a fost la castelul Bran: nemaipomenit de frumos pe dinafara-naspa pe dinauntru deoarece era inchis! Apoi urcarea spre Moeciu-Bran: tinut salbatic cu vederi in vai deosebit de pitoresti; albul zapezii aproape ca intrece frumusetea verdelui ierbii! A urmat apoi coborarea spre Campulung si Pitesti. Locuri in care mana omului a influentat puternic aspectul locului, mai ales prin industrializare.(na, trebuie si de-astea!). De mentionat oribilul drum de intrare in Pitesti: acolo mi-au "cazut" cred vreo cateva milioane din buzunar prin craterele din drum mai ales prin Mioveni, locul unde se face vestita Dacie! De aia ies masinile de pe portile fabricii asa de proaste! Dupa o mica aventura pe autostrada Bucuresti-Pitesti inca 60 km si gata drumul. A mai trebuit un mic efort prin orasul aglomerat si apoi urcarea catre Baile Olanesti unde aveam cazare. Apropo, pentru cei interesati, este o oferta la hotelul Parang din Baile Olanesti, pana prin luna mai, am inteles: cazare-masa(3 mese/zi) si tratament - 50 ron/zi de persoana. Un hotel de 2 stele curatel si chiar placut, pt cei nepretentiosi e chiar bun, iar mancarea e destul de buna, gustoasa, indestulatoare, iar cu exceptia micului-dejun e destul de variata; banuiesc ca au un bucatar f. bun. Pt detalii va stau la dispozitie!
Statiunea Baile Olanesti are pitorescul ei si chiar intrece multe statiuni cu un renume mult mai mare. De evidentiat salbaticia locului care apare la nici 5 minute de mers pe jos.
Atat pt azi! Daca v-a placut stilul prezentarii, ma bucur. Daca nu, n-aveti incotro! Oricum deschideti postul si tot cititi vreo cateva randuri...

[ramses Find all posts View Profile Close ramses]

Foarte bine, informatii de actualitate exact ce aveam nevoie toti.
Astepatam episodul 2.

[sorinok Find all posts View Profile Close sorinok]

Frumoase pozele, prezentare buna , asteptam episodul 2.

[RaduFilipescu Find all posts View Profile Close RaduFilipescu]

Hai si cu un al doilea episod. Dupa o trezire ca la carte (adica fara ceas desteptator, fara n-spe telefoane puse pe alarma) la o ceasca de cafea facuta in camera (pt ca ne era lene sa mergem la barul hotelului) am facut planul zilei in nici zece minute. Ne-am uitat pe harta si am pus degetul :barajul Vidraru! Zis si facut: am aruncat 2 haine mai groase in portbagaj, ceva de-ale gurii, si... cheia in contact.
Iarasi drumul catre Ramnicul Valcea(19 km) aglomeratia de dimineata a orasului, iesirea pe centura cu miros de tir-uri si iesirea spre Curtea de Arges pe un drum de 2 **. Acceptabil si acesta mai ales pt ca era destul de liber si poti da frau liber la caluti. Toate bune si frumoase pana la Tigveni, unde se spunea ca ar fi drumul inchis din cauza unor reparatii: nici pomeneala: doar o portiune de vreo 400-500 metrii de ocolire pe ceva gen drum de tara! Numai bun de odihna si sa mai tragi dintr-o tigara. Cred ca nu ma ia CNA-ul! Deci nici pomeneala de drum inchis, ci bucuria unei mici tepe(tzepe) luata mai inainte cu o zi pt care am inconjurat atatia kilometrii. Dupa nici 10 km intri in Curtea de Arges, dar tinta mea fiind Vidraru, am trecut rapid pe mica centura a vestitului oras. Bineinteles ca nu a durat mult si ceea ce tot vedeam in zare ca fiind maiestuosii munti, s-au apropiat vertiginos de noi asta si datorita celui de-al treilea membru al excursiei noastre: masina! Am uitat de la inceput sa spun ca acest concediu a fost pe langa un concediu de odihna si un concediu de "copii". Frumosilor mei copii le-a fost indeplinita dorinta de a fi lasati singuri acasa, asa ca mi-am luat marea mea dragoste-sotioara si am purces la drum, sa luam tara-n piept! Deci, ramasesem la cei trei membrii ai micii excursii care, intr-un galop de sanatate am vazut cum se apropiau muntii de noi. Cea mai bucuroasa era masinuta pentru ca de-abia astepta sa ia pantele abrupte in piept sa-si mai dezmorteasca si ea putin calutii adormiti de-atata drumuri plicticoase de oras. La inceput urcusul a fost domol dar dupa cateva curbe mai domoale a inceput urcusul combinat cu virajele la 90 de grade. Se vad in stanga si in dreapta stancile taiate de ape sau de mana omului si pe alocuri palcuri mai mici sau mai mari de copaci. Doua sau trei poduri proptite pe marginea prapastiei iti inchid definitiv gura. Stai ca prostul si te intrebi:-Cum de le-au facut astia? Ajung din urma un Saviem sau Raba care polua cat un oras de marime medie si intru brusc intr-un tunel. Bezna totala. De la lumina orbitoare a soarelui, intri in bezna muntelui si HOP. Trec peste o stalagmita de gheata formata pe drum dintr-o spartura din roca chiar deasupra soselei. SOC mare si iar cateva sute de mii mi-au cazut din buzunar. Uit repede socul, inca doua curbe, un tunel panta destul de mare si gata. Am ajuns! Barajul si lacul de la Vidraru. As putea sa scriu pagini despre ceea ce se vede de acolo, dar nu! Nu spun decat atat : cat de mici putem fi noi oamenii in fata maretiei naturii ! Am stat vreo jumatate de ora sa admiram peisajul, am facut poze, filme, si pe loc ne-am hotarat sa continuam drumul tot inainte, pe Transfagarasan cat s-o putea, pana se inchide drumul! Zis si facut. Ne suim in masina si dai, si iar dai, urmand sinuozitatea marginii lacului, cred ca vreo 20 de kilometrii pana ce am lasat lacul in urma si am inceput sa urcam din nou. Si tot asa, cu ochii si in stanga si in dreapta cand in mai putin de doi kilometri, de la o atmosfera de primavara calduroasa, cu temperatura de 10-11 grade am intrat in plina iarna, cu ninsoare, viscol, frig, gheata, turturi si ape inghetate. Mijloc de decembrie! Drumul era acoperit de un strat de 10 centimetrii de zapada cand ne intalnim cu o masina ce inlatura zapada de pe drum. Ii intrebam pe omuleti cam cat se mai poate merge si ne spun ca pana la km 104 si ca sa mergem fara grija ca nu ramanem noi inzapeziti, si chiar de se va intampla, vin ei din urma si ne scot. Zis si facut! nu stam deloc pe ganduri: dau talpa si ma avant in sus pe Transfagarasan, pe o vreme care nici nu-ti vine sa iesi din casa! Odata cu altitudinea crestea si grosimea stratului de zapada care, pe alocuri trecea de pragul masinii, dar cu siguranta celor care veneau din urma ma avantam si mai tare in sus, pe munte, chiar incercand sa fac mici derapaje cu frana de mana, ce, doar eram singuri pe o raza de multi kilometrii. Intr-un final ajungem la Piscul Negru unde Apare in fata semnul de "drum inchis". Fac din volan stanga si coboram la manastirea din vale unde reusim sa deranjam un calugar ca sa ne dea voie sa intram si noi in biserica. Isi ia omuletu lopata de zapada, face o partie prin zapada de 30-40 cm inaltime, scoate de sub haine o cheie si ne deschide portile ferecate ale bisericii. Intram si noi, ne inchinam, spunem o rugaciune si la plecare, calugarul ne da cateva carti cadou si ne invita la o cana de vin fiert. Ii spunem ca nu putem ramane pt ca mai aveam de mers ceva drum si plecam, mergem doua sute de metrii si intram la o pensiune sa bem si noi o cafea. Bineinteles ca era goala, fara nici un turist si am reusit sa chinuim si noi oamenii aia (foarte draguti) sa ne faca si noua o cafeluta. Dupa cateva zeci de minute ne suim iarasi in masina, si fara nici un scartait de roti am plecat pe drumul de intoarcere. Imediat ce am iesit la asfalt dam bot in bot cu cei cu lama de deszapezit si-mi zic:-E parfum la intoarcere! Mai mananc niste kilometrii buni, dar intre timp, afara cineva a stins becul: s-a innoptat! Nu stiu daca ati trait vreodata, sau cati din voi ati trait aceasta senzatie: sa fii in masina, in creierii muntilor, noaptea, fara semnal la mobil, singur cale de zeci de km! Dar noi eram f. fericiti. Traisem o mica aventura la care contribuise cu tot efortul masinuta noastra! Bineinteles a urmat barajul, luminat noaptea( nu cine stie ce, chiar nu te da pe spate. merita ceva mai frumos), virajele stranse, podurile, tunelurile, stalagmita, dar fara Saviem, si inapoi drumul catre casa, adica hotel. Iarasi Curtea de Arges (cu ideea de a o vizita in alta zi), Tigveni, Ramnicul Valcea si enervantul drum spre Olanesti (enervant pt ca normal pt niste oraseni e ca dupa ce ai intrat in oras sa ajungi si acasa, nu sa iesi iarasi si mai faci si 20 de km pana acasa). Daca intelegeti ce vreau sa spun!
Asta a fost in prima zi. Totalul zilei: 240km; 12 ore;

[popescuseby Find all posts View Profile Close popescuseby]

Daca tot ai povestit de Vidraru, vin si eu cu cateva poze pe care le-am facut anul trecut, cand am facut Transfagarasanul.

[205 Find all posts View Profile Close 205]

Nu stiu daca ati trait vreodata, sau cati din voi ati trait aceasta senzatie: sa fii in masina, in creierii muntilor, noaptea, fara semnal la mobil, singur cale de zeci de km!

La senzatiile acestea mai adaug inca o chestie (acelasi traseu, anul trecut): acul de benzina aproape de rosu! Ca nu am fost prevazator si nu am alimentat din timp, si bineinteles ca in creierii muntilor nu am gasit benzinarii. Am si vorbit atunci la o cabana sa ne vinda 5 l de benzina (pastrata ca rezerva pt. snowmobilele lor), dar pina la urma nu a mai fost nevoie (am ajuns cu vapori pina in civilizatie), la un stil de condus la consum care l-ar fi facut invidios si pe tipul acela care a batut recordul de consum cu Skoda...

[RaduFilipescu Find all posts View Profile Close RaduFilipescu]

mai atasez cateva poze sugestive luate de pe traseul Vidraru-Piscul Negru. cota 1200

[maryusdanyel Find all posts View Profile Close maryusdanyel]

daca tot vb de turul romaniei,vreu sa plec si eu in weekend undeva nu am fost si totusi sa fie oarecum aproape de bucuresti.si m-am gandit la buzau-vulcanii noroiosi...merita sa merg?cum ajung?ce mai e de vazut prin zona?cazare?etc....cine poate sa imi dea si mie detalii?? multumesc anticipat.

[mielu' Find all posts View Profile Close mielu']

Cat ma bucur sa vad ca batranul 406 isi slujeste cu incredere stapanul. Tot el a ramas cea mai fiabila si cea mai buna masina a marcii. Imi pare rau ca mi s-a stricat aparatul foto ca sa descarc si eu pozele facute vara trecuta in Kusadasi in Turcia. Aveam poze cu ,,batranul'' si in cala feribotului si pe bac cand am trecut prin stramtoarea Bosfor-Dardanele. Pozele sunt superbe. Felicitari Radu !!!