Nu stiu cat mai merge lumea la teatru pe-aici, dar eu una merg cat pot de des si m-am gandit sa deschid acest topic pt a vedea daca mai sunt si alti admiratori ai acestei arte pe-aici.
Va avertizez ca o sa fie un prim post lung, e sambata seara iar eu sunt racita si stau in casa, asa ca...trebuie sa am o activitate cat de cat constructiva si nobila
Chiar as fi curioasa daca sunt pe aici amatori de teatru si ar fi interesant sa facem schimb de impresii in privinta pieselor care se joaca in prezent in Bucuresti (din pacate nu sunt foarte multe despre care sa pot zice "superb").
In ultima vreme am vazut cateva piese pe care...pe unele le recomand, pe altele NO WAY, JOSE si mai sunt altele in categoria "daca aveti curiozitatea".
Ii indemn si pe ceilalti amatori de teatru sa scrie pe aici ce au vazut si recomanda sau ce NU recomanda, in felul asta e un schimb de idei benefic pt toata lumea.
Deci...sa purcedem :blush:
"Cum iubeste cealalta jumatate" - la Teatrul Mic (excelente piese, rareori m-au dezamagit), varianta actualizata a faimosului "Plural englezesc" ce se juca pe vremuri la Teatrul Mic, o piesa bine inchegata, cu o regie total originala fata de tot ce am vazut (practic actiunea are doua planuri care impart acelasi spatiu, unele actiuni se petrec simultan, desi implica aceiasi actori...anyway, trebuie sa vedeti cu ochii vostri). Mi-a placut mult piesa, are atat o latura amuzanta cat si una dramatica, iar imbinarea e foarte reusita. Singurul amendament e ca pe la sfarsit devine putin obositoare actiunea pe 2 planuri, dar totusi merita vazuta piesa.
"Regina mama" la TEATRUL NATIONAL, cu marea doamna Olga Tudorache si cu Marius Bodochi. O tragicomedie care incepe cu zambet si se termina cu lacrimi (un final pe care nu il credeam, nu il asteptam si care mi s-a parut usor sinistru, dar si dramatic. Oricum excelent jucat). E o piesa pe care trebuie sa o vezi totusi intr-o anumita stare, te tulbura spre final. Si ce m-a impresionat cel mai tare a fost atitudinea actorilor...ropotele de aplauze nu puteau smulge lacrimile din ochii lor. Pot spune ca acolo au iesit la rampa "Regina Mama" si fiul ei, nicidecum Olga Tudorache si Marius Bodochi. Remarcabil... Piesa se joaca de ani buni, dar eu tot n-am apucat sa o vad pana de curand (ori nu aveam eu timp in ziua cand se juca, ori nu gaseam bilete, la la la...). Merita!
"Burghezul gentilom", la TEATRUL NATIONAL, cu Victor Rebengiuc, Claudiu Bleont, Maia Morgenstern, Medeea Marinescu. Uff...tare greu de caracterizat piesa asta. E un fel de...nici un fel...Nu pot s-o caracterizez ca un tot unitar, ci pe bucati pro si contra.
PRO: muzica e extraordinara, ca si momentele de balet. Superbe!
E o desfasurare impresionanta de forte pe latura asta - balerini, solisti de la opera, momente extraordinar de frumoase. Doar ca sunt putine. Tot pro: decorurile, in care s-au bagat multi bani, as zice chiar PREA MULTI bani, sunt foarte spectaculoase. Super-pro: Claudiu Bleont - aproape ca merita sa vedeti piesa pentru el, e absolut hilar in rolul unui instructor de arte martiale usor dus cu pluta. O Maria Buza excelenta intr-un rol de camerista aiurita, Medeea Marinescu foarte-foarte reusita in rolul fiicei Lucille(botezata aici Lucica). Actorii in general: nota 10, cu micul amendament ca uneori sar calul si ajungi sa vrei sa-ti pui vata in urechi pentru ca toata lumea TIIIIPPAAAAA pe scena. Nu ma pot obisnui cu teatrul asta urlat, mi se pare ca arta adevarata a actorului inseamna sa poata transmite o emotie si fara sa surzeasca primele 3 randuri.
Si...s-a cam terminat cu pro-ul.
CONTRA...aici incepe un fluviu de argumente: cum spuneam, toata lumea tipa(cred ca e indicatie regizorala
) , gen <daca nu-i poti convinge, zapaceste-i...>), e o isterie generala pe scena, replicile se spun numai racnite; Maia Morgenstern are un rol absolut penibil pe care-l joaca atat de bine pe cat ii permite partitura, dar e agasanta pe alocuri...sau mai bine spus personajul e obositor.
Subiectul nu are cap, coada sau mijloc, nu am citit opera originala a lui Moliere dar asta
a fost primul gand la intoarcerea acasa de la teatru, sa pun mana pe carte sa inteleg ce am vazut acolo. De ce spun asta? Pentru ca burghezul lui Rebengiuc are haine de la "Yoshi Yamamoto"(apropo la Irinel Columbeanu), vorbeste de "Fotbalistii mei..."(apropo la Becali), apare pe scena pedaland pe o bicicleta de fitness imbracat in Nike, are antrenor personal si consilier de imagine care ii arata cum sa se comporte in talkshow-urile la care e invitat. Ah...si are si doua gorile de bodyguarzi care vorbesc tot timpul la mobile. Saracul Moliere, de-ar fi vazut ce s-a ales de opera lui... :-). Ah...iar finalul e ceva intre hilar si sinistru.
Stiu ca in piesa asta s-a incercat realizarea a ceva grandios si modern in acelasi timp si recunosc...sunt o fire mai conservatoare in materie de arta si poate n-am "gustat" eu, dar satira mi s-a parut putin prea dusa la extrem si frizand prea tare ridicolul. Vrem sa ridiculizam o societate si metehnele ei, dar parca in acelasi timp, facand asta, acordam prea multa importanta unor mici mizerii si unor persoane care nu isi merita faima.
Anyway...piesa pe care o recomand CU CALDURA - IDOLUL SI ION ANAPODA,, la TEATRUL NATIONAL, care m-a facut sa imi doresc sa cumpar bilete pentru toti prietenii in chip de cadou de Craciun. Merita vazuta, merita simtita, merita traita in ritm cu Dan Puric, acest actor exceptional care mi-a oferit momente uluitoare cu toate piesele lui. Fara indoiala este actorul meu de suflet, un om pe care il admir din toata inima si care, dupa umila-mi parere, merita cu prisosinta titlul de cel mai complex actor al generatiei sale. Piesa este de o sensibilitate deosebita, o poveste simpla, fara brizbrizuri regizorale, fara decoruri monumentale, fara costume de mii de euro, fara scenarii revolutionare. O poveste de iubire si de viata, a unui om "anapoda", un personaj in care m-a cutremurat cat de mult m-am recunoscut in unele momente.
Ion este "anapoda" pentru cei din jur pentru ca pune suflet intr-o lume de indiferenti infatuati, pentru ca este generos intr-o lume de egoisti, pentru ca isi daruieste putin din inima lui, chiar daca i se intoarce spatele. Este un personaj total anapoda fata de societatea in care traieste si care constata trist ca oamenii te respecta atunci cand ii faci sa se teama de tine, in timp ce atunci cand le oferi prietenia ta nu fac altceva decat sa te calce in picioare. Piesa nu este patetica, nu este trista, nu este amara. Este o piesa vie...realista, despre oameni care iubesc, care traiesc intr-un fel anume, neinteles de cei din jur, oameni care nu isi gasesc locul, oameni care se complac, oameni care se revolta...oameni, oameni, oameni. Este o piesa despre oameni si lume. O piesa cu happy-end. Va recomand din suflet, cei care iubiti teatrul - mergeti si vedeti-o, dar luati-va bilete din timp, pt ca se joaca cu casa inchisa.
O ZI DIN VIATA LUI NICOLAE CEAUSESCU - la TEATRUL MIC. Florin Calinescu e Nea Nicu, Coca Bloos e Coana Leana (si e absolut perfecta in rol, P E R F E C T A) iar Mihai Dinvale e ,,Securistu' ". I-am dus pe ai mei la piesa asta si, desi au zis ,,ok" mai cu juma de gura si se asteptau (dupa declaratiile ulterioare ) sa fie o mare porcarie, le-a placut enorm, ba chiar o recomanda si ei prietenilor. Glumele sunt reusite, Florin Calineeescuuuu e spontan, Coana Leana e...PREZENTA PE SCENA, Coca Bloos e excelenta in rol. Piesa include muzica, dans, gaguri. Categoric merita vazuta. Nu e o piesa la care sa razi prosteste, totul are un substrat si e mult mai adanc decat pare la prima vedere. Vorbim dupa ce o vedeti 
"MAMOURET", la BULANDRA, cu Tamara Buciuceanu. Tot o piesa ce se joaca cu casa inchisa, ce-i drept e si lansata de curand. Am vazut a doua reprezentatie dupa premiera si...merita. E o comedie tragica, prima jumatate e amuzanta, a doua si mai amuzanta dar spre final iti face pielea de gaina (in sensul bun ). Tamara Buciuceanu joaca aici rolul sau cel mai bun, pentru cei care nu au vazut-o niciodata in rol dramatic - merita sa o vedeti aici. Nu are nici o legatura cu giumbuslucurile lui Isoscel din Liceenii, emana o traire si o emotie...absolut extraordinare. Iar piesa in sine e reusita. NU geniala, dar Tamara Buciuceanu o face sa merite vazuta. O recomand.
V-am zis ca o sa fie un post lung, ati fost avertizati. In incheiere, pentru ca nu am rabdare sa mai detaliez atat de mult, dintre piesele care se joaca acum (ramase din stagiunile trecute), va recomand sa mergeti la:
TNB:
TAKE IANKE SI CADIR - Daca nu ati vazut-o, urcati-va in masina si mergeti sa cumparati bilete. Vorba lui Diaconescu, NICI NU STITI CE PIERDETI. Am vazut-o de 3 ori...that should say something...;-)
O NOAPTE FURTUNOASA - merita pentru Dan Puric in rolul lui Rica Venturiano. Desi pentru mine Horatiu Malaele ramane Rica cel antologic, Dan Puric reuseste sa dea o alta nuanta personajului. Foarte reusit.
O SCRISOARE PIERDUTA - nu stiu 100% sigur daca se mai joaca, pare-mi-se ca da, oricum merita vazuta, e poate singura adaptare moderna a lui Caragiale in fata careia pot zice ,,jos palaria". Nu e perfecta, dar e foaaarte reusita.
TEATRUL MIC
ALEX SI MORRIS - Stefan Iordache si Mitica Popescu. Need I say more? Comedie si tristete puse laolalta.
NU VA RECOMAND:
CINCI FEMEI DE TRANZITIE - le-am luat unchilor mei cadou bilete la piesa asta si ulterior am regretat... Desi se joaca de vreo 3 stagiuni si ma gandeam ca o fi vreo comedie spumoasa, s-au intors dezgustati de glumele 99% referitoare la moarte si la umorul de slaba calitate.
Va avertizez ca o sa fie un prim post lung, e sambata seara iar eu sunt racita si stau in casa, asa ca...trebuie sa am o activitate cat de cat constructiva si nobila
Chiar as fi curioasa daca sunt pe aici amatori de teatru si ar fi interesant sa facem schimb de impresii in privinta pieselor care se joaca in prezent in Bucuresti (din pacate nu sunt foarte multe despre care sa pot zice "superb").
In ultima vreme am vazut cateva piese pe care...pe unele le recomand, pe altele NO WAY, JOSE si mai sunt altele in categoria "daca aveti curiozitatea".
Ii indemn si pe ceilalti amatori de teatru sa scrie pe aici ce au vazut si recomanda sau ce NU recomanda, in felul asta e un schimb de idei benefic pt toata lumea.
Deci...sa purcedem :blush:
"Cum iubeste cealalta jumatate" - la Teatrul Mic (excelente piese, rareori m-au dezamagit), varianta actualizata a faimosului "Plural englezesc" ce se juca pe vremuri la Teatrul Mic, o piesa bine inchegata, cu o regie total originala fata de tot ce am vazut (practic actiunea are doua planuri care impart acelasi spatiu, unele actiuni se petrec simultan, desi implica aceiasi actori...anyway, trebuie sa vedeti cu ochii vostri). Mi-a placut mult piesa, are atat o latura amuzanta cat si una dramatica, iar imbinarea e foarte reusita. Singurul amendament e ca pe la sfarsit devine putin obositoare actiunea pe 2 planuri, dar totusi merita vazuta piesa.
"Regina mama" la TEATRUL NATIONAL, cu marea doamna Olga Tudorache si cu Marius Bodochi. O tragicomedie care incepe cu zambet si se termina cu lacrimi (un final pe care nu il credeam, nu il asteptam si care mi s-a parut usor sinistru, dar si dramatic. Oricum excelent jucat). E o piesa pe care trebuie sa o vezi totusi intr-o anumita stare, te tulbura spre final. Si ce m-a impresionat cel mai tare a fost atitudinea actorilor...ropotele de aplauze nu puteau smulge lacrimile din ochii lor. Pot spune ca acolo au iesit la rampa "Regina Mama" si fiul ei, nicidecum Olga Tudorache si Marius Bodochi. Remarcabil... Piesa se joaca de ani buni, dar eu tot n-am apucat sa o vad pana de curand (ori nu aveam eu timp in ziua cand se juca, ori nu gaseam bilete, la la la...). Merita!
"Burghezul gentilom", la TEATRUL NATIONAL, cu Victor Rebengiuc, Claudiu Bleont, Maia Morgenstern, Medeea Marinescu. Uff...tare greu de caracterizat piesa asta. E un fel de...nici un fel...Nu pot s-o caracterizez ca un tot unitar, ci pe bucati pro si contra.
PRO: muzica e extraordinara, ca si momentele de balet. Superbe!
E o desfasurare impresionanta de forte pe latura asta - balerini, solisti de la opera, momente extraordinar de frumoase. Doar ca sunt putine. Tot pro: decorurile, in care s-au bagat multi bani, as zice chiar PREA MULTI bani, sunt foarte spectaculoase. Super-pro: Claudiu Bleont - aproape ca merita sa vedeti piesa pentru el, e absolut hilar in rolul unui instructor de arte martiale usor dus cu pluta. O Maria Buza excelenta intr-un rol de camerista aiurita, Medeea Marinescu foarte-foarte reusita in rolul fiicei Lucille(botezata aici Lucica). Actorii in general: nota 10, cu micul amendament ca uneori sar calul si ajungi sa vrei sa-ti pui vata in urechi pentru ca toata lumea TIIIIPPAAAAA pe scena. Nu ma pot obisnui cu teatrul asta urlat, mi se pare ca arta adevarata a actorului inseamna sa poata transmite o emotie si fara sa surzeasca primele 3 randuri.
Si...s-a cam terminat cu pro-ul.
CONTRA...aici incepe un fluviu de argumente: cum spuneam, toata lumea tipa(cred ca e indicatie regizorala
) , gen <daca nu-i poti convinge, zapaceste-i...>), e o isterie generala pe scena, replicile se spun numai racnite; Maia Morgenstern are un rol absolut penibil pe care-l joaca atat de bine pe cat ii permite partitura, dar e agasanta pe alocuri...sau mai bine spus personajul e obositor. Subiectul nu are cap, coada sau mijloc, nu am citit opera originala a lui Moliere dar asta
a fost primul gand la intoarcerea acasa de la teatru, sa pun mana pe carte sa inteleg ce am vazut acolo. De ce spun asta? Pentru ca burghezul lui Rebengiuc are haine de la "Yoshi Yamamoto"(apropo la Irinel Columbeanu), vorbeste de "Fotbalistii mei..."(apropo la Becali), apare pe scena pedaland pe o bicicleta de fitness imbracat in Nike, are antrenor personal si consilier de imagine care ii arata cum sa se comporte in talkshow-urile la care e invitat. Ah...si are si doua gorile de bodyguarzi care vorbesc tot timpul la mobile. Saracul Moliere, de-ar fi vazut ce s-a ales de opera lui... :-). Ah...iar finalul e ceva intre hilar si sinistru.
Stiu ca in piesa asta s-a incercat realizarea a ceva grandios si modern in acelasi timp si recunosc...sunt o fire mai conservatoare in materie de arta si poate n-am "gustat" eu, dar satira mi s-a parut putin prea dusa la extrem si frizand prea tare ridicolul. Vrem sa ridiculizam o societate si metehnele ei, dar parca in acelasi timp, facand asta, acordam prea multa importanta unor mici mizerii si unor persoane care nu isi merita faima.
Anyway...piesa pe care o recomand CU CALDURA - IDOLUL SI ION ANAPODA,, la TEATRUL NATIONAL, care m-a facut sa imi doresc sa cumpar bilete pentru toti prietenii in chip de cadou de Craciun. Merita vazuta, merita simtita, merita traita in ritm cu Dan Puric, acest actor exceptional care mi-a oferit momente uluitoare cu toate piesele lui. Fara indoiala este actorul meu de suflet, un om pe care il admir din toata inima si care, dupa umila-mi parere, merita cu prisosinta titlul de cel mai complex actor al generatiei sale. Piesa este de o sensibilitate deosebita, o poveste simpla, fara brizbrizuri regizorale, fara decoruri monumentale, fara costume de mii de euro, fara scenarii revolutionare. O poveste de iubire si de viata, a unui om "anapoda", un personaj in care m-a cutremurat cat de mult m-am recunoscut in unele momente.
Ion este "anapoda" pentru cei din jur pentru ca pune suflet intr-o lume de indiferenti infatuati, pentru ca este generos intr-o lume de egoisti, pentru ca isi daruieste putin din inima lui, chiar daca i se intoarce spatele. Este un personaj total anapoda fata de societatea in care traieste si care constata trist ca oamenii te respecta atunci cand ii faci sa se teama de tine, in timp ce atunci cand le oferi prietenia ta nu fac altceva decat sa te calce in picioare. Piesa nu este patetica, nu este trista, nu este amara. Este o piesa vie...realista, despre oameni care iubesc, care traiesc intr-un fel anume, neinteles de cei din jur, oameni care nu isi gasesc locul, oameni care se complac, oameni care se revolta...oameni, oameni, oameni. Este o piesa despre oameni si lume. O piesa cu happy-end. Va recomand din suflet, cei care iubiti teatrul - mergeti si vedeti-o, dar luati-va bilete din timp, pt ca se joaca cu casa inchisa.
O ZI DIN VIATA LUI NICOLAE CEAUSESCU - la TEATRUL MIC. Florin Calinescu e Nea Nicu, Coca Bloos e Coana Leana (si e absolut perfecta in rol, P E R F E C T A) iar Mihai Dinvale e ,,Securistu' ". I-am dus pe ai mei la piesa asta si, desi au zis ,,ok" mai cu juma de gura si se asteptau (dupa declaratiile ulterioare
) sa fie o mare porcarie, le-a placut enorm, ba chiar o recomanda si ei prietenilor. Glumele sunt reusite, Florin Calineeescuuuu e spontan, Coana Leana e...PREZENTA PE SCENA, Coca Bloos e excelenta in rol. Piesa include muzica, dans, gaguri. Categoric merita vazuta. Nu e o piesa la care sa razi prosteste, totul are un substrat si e mult mai adanc decat pare la prima vedere. Vorbim dupa ce o vedeti "MAMOURET", la BULANDRA, cu Tamara Buciuceanu. Tot o piesa ce se joaca cu casa inchisa, ce-i drept e si lansata de curand. Am vazut a doua reprezentatie dupa premiera si...merita. E o comedie tragica, prima jumatate e amuzanta, a doua si mai amuzanta dar spre final iti face pielea de gaina (in sensul bun
). Tamara Buciuceanu joaca aici rolul sau cel mai bun, pentru cei care nu au vazut-o niciodata in rol dramatic - merita sa o vedeti aici. Nu are nici o legatura cu giumbuslucurile lui Isoscel din Liceenii, emana o traire si o emotie...absolut extraordinare. Iar piesa in sine e reusita. NU geniala, dar Tamara Buciuceanu o face sa merite vazuta. O recomand. V-am zis ca o sa fie un post lung, ati fost avertizati
. In incheiere, pentru ca nu am rabdare sa mai detaliez atat de mult, dintre piesele care se joaca acum (ramase din stagiunile trecute), va recomand sa mergeti la:TNB:
TAKE IANKE SI CADIR - Daca nu ati vazut-o, urcati-va in masina si mergeti sa cumparati bilete. Vorba lui Diaconescu, NICI NU STITI CE PIERDETI. Am vazut-o de 3 ori...that should say something...;-)
O NOAPTE FURTUNOASA - merita pentru Dan Puric in rolul lui Rica Venturiano. Desi pentru mine Horatiu Malaele ramane Rica cel antologic, Dan Puric reuseste sa dea o alta nuanta personajului. Foarte reusit.
O SCRISOARE PIERDUTA - nu stiu 100% sigur daca se mai joaca, pare-mi-se ca da, oricum merita vazuta, e poate singura adaptare moderna a lui Caragiale in fata careia pot zice ,,jos palaria". Nu e perfecta, dar e foaaarte reusita.
TEATRUL MIC
ALEX SI MORRIS - Stefan Iordache si Mitica Popescu. Need I say more? Comedie si tristete puse laolalta.
NU VA RECOMAND:
CINCI FEMEI DE TRANZITIE - le-am luat unchilor mei cadou bilete la piesa asta si ulterior am regretat... Desi se joaca de vreo 3 stagiuni si ma gandeam ca o fi vreo comedie spumoasa, s-au intors dezgustati de glumele 99% referitoare la moarte si la umorul de slaba calitate.
(, dispar imediat.
, care se joaca fffffffff rar si mai totdeauna e ,,VANDUT" inainte sa apuc eu macar sa pun piciorul la casa de bilete. Azi am gasit bilete,:thumbsup: merg miercurea viitoare!!!!!!! In clipa asta sunt exact ca un copil care si-a primit jucaria preferata!!!!! :biggrin:
Comment